Stilul de conducere: viraje în formă de V vs viraje în formă de U

Fiecare pilot are propria abordare în interpretarea pistei. Am explorat deja tehnica și stilul de frânare, atât în cursele reale, cât și în cele simulate. Astăzi, vom discuta despre abordările în viraje.

Există două categorii principale:

• formă de V
• formă de U

Scopul ambelor stiluri este de a optimiza viteza și traiectoria într-o curbă.

Acest stil implică o abordare agresivă a frânării (potrivită pentru cei care frânează târziu). Șoferul intră cu viteză în viraj cu frâna încă acționată, țintind direct punctul de vârf al curbei. La atingerea acestuia, mașina este virată foarte brusc, sacrificând viteza din mijlocul virajului pentru a îndrepta mașina cât mai repede posibil, permițând o accelerare timpurie și puternică (împingând mașina la limitele supravirării). Iată o descriere detaliată a fazelor virajului:

• Intrare: Intrare dură cu frânare târzie și intensă.
• Vârful: Țintind direct vârful, mașina este virată brusc, fără a ține cont de viteza din mijlocul virajului.
• Ieșire: Mașina este redresată imediat, cu accelerația aplicată cât mai devreme și cât mai ferm posibil, apropiindu-se de limita supravirării.

Avantajele acestei tehnici:

Acest stil de conducere funcționează bine pentru mașinile cu o parte frontală receptivă la intrare, cum ar fi Audi R8 GT3 Evo2. Cu toate acestea, necesită o atenție sporită la partea din spate ușoară, atât la intrare, cât și la ieșire. Alternativ, acest stil se potrivește mașinilor cu motoare puternice, dar cu viteze limitate în viraje.

Pentru a favoriza viteza în mijlocul virajului, este necesar un stil mai lin și mai „rotunjit”. Obiectivul aici este menținerea unei viteze ridicate în viraj. Șoferul trebuie să urmărească o traiectorie lină, limitând ajustările la volan, frânare sau accelerație pe parcursul fazelor de intrare, mijlocul virajului și ieșire.

Etapele sunt următoarele:

• Intrare: Frânare lină și progresivă, adaptată transferului de greutate al mașinii. Frânarea are loc mai devreme decât în cazul abordării în formă de V.
• Apex: O traiectorie rotunjită și ușoară permite viteze mai mari pe toată durata curbei. În general, se vizează un „apex târziu”, luând linia interioară mai târziu decât în stilul în formă de V.
• Ieșire: Și aici, fluiditatea este esențială: accelerația se aplică treptat pentru a evita schimbările bruște de masă care ar putea perturba dinamica vehiculului.

După cum s-a menționat anterior, aceste două stiluri au scopuri diferite. Stilul în formă de V este util pe piste sinuoase, cu viraje cu rază strânsă, urmate adesea de linii drepte lungi. Stilul în formă de U este ideal pentru piste cu viraje rapide și viteze mari în viraje.

Abilitatea pilotului constă în adaptarea la diferitele segmente ale pistei. După cum știm, majoritatea pistelor conțin atât viraje de mare viteză, cât și viraje de viteză redusă, astfel încât abilitatea pilotului este esențială pentru a fi cât mai eficient în fiecare situație.